Deseurile din ambalaje – responsabilitatea clientului

Recycle mini

Cum sunt clasificate ambalajele in legislatia de mediu si care sunt conditiile pentru introducerea pe piata a acestora? Ce obligatii au companiile care genereaza deseuri din ambalaje? Ce obiective de valorificare trebuie atinse? Orice retailer si producator ar trebui sa cunoasca raspunsurile la aceste intrebari, pentru ca gestionarea deseurilor din ambalaje este responsabilitatea tututor actorilor din piata care lucreaza cu volume mari de marfa.

Necesitatea ambalarii produselor si evolutia ambalajelor au fost determinate de faptul ca productia si consumul intervin in locuri si la momente diferite. Diviziunea muncii a creat necesitatea ca marfurile produse sa fie transportate si distribuite, ambalarea devenind, astfel, veriga de legatura intre productie si consum. Dintr-o alta perspectiva, insa, evolutia ambalajelor, alaturi de dezvoltarea consumului la nivel mondial, au condus la identificarea unei noi surse de poluare (deseurile din ambalaje), facand necesara interventia guvernelor pentru reducerea impactului acesteia asupra mediului inconjurator.

La nivelul Uniunii Europene, reglementarea cadru in acest domeniu este Directiva 94/62/EC a Parlamentului European si a Consiliului privind ambalajele si deseurile de ambalaje (Directiva 94/62/EC), ale carei prevederi sunt bazate pe convingerea ca atingerea obiectivelor stabilite prin aceasta necesita un efort din partea tuturor partilor implicate in domeniul comercializarii ambalajelor si al depozitarii deseurilor aferente: agentii de salubritate, autoritatile locale, producatori si importatori, precum si producatorii de materii prime. Directiva 94/62/EC a fost transpusa in legislatia romaneasca prin Hotararea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje (HG nr. 621/2005).

Tipuri de ambalaje si conditii de introducere pe piata

Ambalajul este definit de lege ca fiind „orice obiect, indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia, destinat retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si prezentarii produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producator pana la utilizator sau consumator”. Astfel, orice obiect nereturnabil destinat acelorasi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.
In functie de scopul la care servesc, ambalajele sunt clasificate, in principal, in trei categorii:

  • ambalaj primar sau ambalaj de vanzare, conceput si realizat pentru a indeplini functia de unitate de vanzare, pentru utilizatorul final sau consumator, in punctul de achizitie;
  • ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj;
  • conceput pentru a constitui la punctul de achizitie o grupare a unui numar de unitati de vanzare, indiferent daca acesta este vandut ca atare catre utilizator sau consumatorul final ori daca el serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor in punctul de vanzare; el poate fi separat de produs fara a afecta caracteristicile acestuia;
  • ambalaj tertiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a usura manipularea si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje
  • grupate, in scopul prevenirii deteriorarii in timpul manipularii ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene. Introducerea pe piata nationala a unui produs (inclusiv a unui ambalaj) reprezinta, in sensul legii, actiunea de a face disponibil pe piata, pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs, in vederea distribuirii si/sau utilizarii. Ambalajele produselor importate sau achizitionate din tari ale Uniunii Europene de catre operatorii economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizarii sau consumului propriu, se considera a fi introduse pe piata nationala la momentul importului.

Din punctul de vedere al admisibilitatii pe piata, este permisa exclusiv introducerea ambalajelor care indeplinesc unele cerinte esentiale privind modul de fabricare si compozitia ambalajului, caracterul reutilizabil si caracterul valorificabil al unui ambalaj. Pe langa respectarea acestor cerinte esentiale, legea impune in mod expres introducerea pe piata numai a ambalajelor la care suma nivelurilor concentratiilor de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente in ambalaj sau in componentele acestuia nu depaseste 100 de parti/milion raportat la greutate.

Ce obligatii au companiile care genereaza deseuri din ambalaje

In urma unor modificari de data recenta, s-a impus regula acceptata si la nivel european potrivit careia operatorii economici, persoane juridice romane, sunt responsabili pentru intreaga cantitate de deseuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piata nationala. Astfel, operatorii economici care introduc pe piata produse ambalate sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele primare, secundare si tertiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu exceptia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vanzare, a produselor pe care acestia le introduc pe piata nationala.

De asemenea, operatorii economici care supraambaleaza produse ambalate individual in vederea revanzarii sau redistribuirii sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele secundare si tertiare pe care le introduc pe piata, iar operatorii economici care introduc pe piata ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deseurile generate de respectivele ambalaje.
Aceste responsabilitati se pot realiza fie individual, de catre fiecare operator economic pentru deseurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piata nationala, fie prin intermediul unui operator economic autorizat sa preia responsabilitatile operatorilor economici cu privire la valorificarea deseurilor din ambalaje (operator autorizat). Legea impune ca operatorii economici care, intr-un an, nu isi indeplinesc in mod individual cel putin obiectivele minime stabilite de lege) sunt obligati sa isi indeplineasca responsabilitatile prin intermediul unui operator autorizat.

Legea reglementeaza, in mod special, situatia operatorilor economici care comercializeaza catre consumatori sau utilizatori finali produse in structuri de vanzare cu suprafete mai mari de 400 de metri patrati, impunand acestora obligatia de a asigura pentru consumatori sau utilizatori finali posibilitatea de a se debarasa de ambalajele produselor cumparate fara a le solicita plata vreunei sume de bani. Notam, de asemenea, introducerea interdictiei exprese a conditionarii, sub orice forma, a drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumparat de pastrarea ambalajului.

In ceea ce priveste operatorii economici detinatori de deseuri din ambalaje rezultate din activitatea lor comerciala, industriala sau de productie, acestia au obligatia valorificarii sau incredintarii deseurilor din ambalaje catre un operator autorizat de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului pentru valorificarea deseurilor de ambalaje sau incinerarea acestora. Obligatia nu se aplica in cazul returnarii ambalajelor catre furnizor.

O obligatie importanta este aceea ca operatorii economici importatori si producatori de ambalaje si produse ambalate sa transmita anual  informatii privind cantitatile de ambalaje gestionate. Datele de raportare sunt transmise, pe suport de hartie si in format electronic, autoritatii teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social al agentului economic, insotite de lista punctelor de lucru, cu indicarea datelor de identificare a acestora, pana cel tarziu la data de 25 februarie a fiecarui an.

Operatorii economici care au transferat responsabilitatea catre un operator autorizat au obligatia de a comunica agentiei teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social datele de identificare ale operatorului autorizat cu care a incheiat contractul de transfer de responsabilitate, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an.

Sursa: MagazinulProgresiv

Reclame

Importanta ambalajului

Citat

Unul dintre elementele care pot atrage si convinge consumatorii sa cumpere o marca, ambalajul este o componenta cheie a mixului de marketing.

Desi se cheltuiesc sume foarte mari pentru evaluarea impactului reclamelor, multi marketeri uita sa testeze ambalajul, pierzand in acest fel o oportunitate de a creste vanzarile. Acest articol exploreaza atat modul in care ambalajul influenteaza cumparatorii in magazine, cat si impactul sau pe termen lung asupra celor care utilizeaza marca.

Ambalajul are numeroase roluri, care pot varia in functie de marca si de categorie.
Ambalajul indeplineste un rol functional de a acoperi si proteja continutul produsului atat in magazin, cat si in casa cumparatorului, dar in multe piete, ambalajele au dezvoltat functii care il leaga de experienta oferita de produs – de exemplu, capacele bauturilor pentru sportivi si dispozitivele adaugate la cutiile de bere care creeaza spuma atunci cand berea este turnata in pahar.

Ambalajul are un rol important ca vehicul informational, continand detalii despre ingrediente, modul de folosire, depozitare, aportul nutritiv si pret. Cumparatorii trec pe langa sute de marci atunci cand viziteaza un magazin, iar factorii estetici sunt esentiali pentru a face ca marca sa iasa in evidenta, pentru a capta atentia cumparatorilor si a face ca utilizatorii sa o poata gasi cu usurinta.

Denumit uneori „vanzatorul tacut” datorita abilitatii sale de a influenta consumatorii la punctul de cumparare, ambalajul este, de asemenea, si o modalitate de comunicare de marca, transmitand personalitatea, pozitionarea, valorile si avantajele marcii. Nu toti cumparatorii sunt la fel, de aceea pentru a atinge diferitele tipologii de cumparatori, sunt necesare diferite tipuri de ambalaj.

Modul „automat” de cumparare

Conform unui studiu Daedalus Millward Brown, in jur de 40-60% dintre cumparaturi se desfasoara intr-un mod programat, cumparatorul acordand putina atentie alegerii intre marci. Acest lucru se intampla de obicei deoarece cumparatorii stiu deja ce marca intentioneaza sa cumpere inainte de a intra in magazin.

In acest caz, usurinta de gasire a marcii joaca un rol-cheie. Orice dificultati intampinate de cumparator atunci cand incearca sa gaseasca marca pe care o doreste il pot face mai dispus sa ia in considerare alte optiuni. Marcile care pot fi identificate foarte usor au o foarte mare capacitate de a transforma cererea pre-existenta in cumparare. Teoretic, pe masura ce cumparatorii sunt din ce in ce mai presati de timp, cunosc mai multe despre marci si sunt pusi in fata mai multor alegeri, va deveni din ce in ce mai dificil de spart acest tipar al cumpararii programate.

Ambalajul ar trebui sa declanseze instantaneu asocieri, idei, cunostinte si emotii legate de marca. Desi este important ca ambalajul sa reflecte valorile si pozitionarea marcii, rolul cheie al ambalajului nu consta atat de mult in a comunica, ci mai degraba in a activa comunicarea construita de marca – toate asocierile cu marca pe care consumatorul si le-a format inainte de a intra in magazin. Pentru a realiza acest lucru, este vital ca ambalajul sa fie integrat cu alte forme ale comunicarii de marca.

 Modul de cumparare care presupune alegerea

Ponderea cazurilor in care cumparatorii iau in considerare mai multe marci variaza de obicei tot intre 40-60%. In aceasta perioada, ea este insa in crestere. „Ne aflam acum intr-o perioada exceptionala, in care tiparele predefinite de cumparare sunt din ce in ce mai fragile, cumparatorii devenind mai atenti la alegerile pe care le fac”, declara oficialii Daedalus Millward Brown. Optiunile sunt cantarite cu atentie in trei situatii:

1) atunci cand bunurile nu sunt cumparate frecvent, iar procesul decizional este de durata;
2) atunci cand apare un element sau un context care „sparge” tiparele de cumparare;
3) atunci cand nu exista o preferinta foarte clara pentru o anumita marca.
Pentru acest tip de cumparatori, care aleg marca in magazin, rolul ambalajului este acela de a atrage atentia si de a incuraja incercarea marcii. Acest lucru se poate realiza prin:

– un design, o forma sau o culoare cu impact vizual puternic;
– comunicarea unui mesaj rational puternic prin intermediul ambalajului (ex. organic, continut scazut de grasimi etc.);
– comunicarea unei oferte (ex. o reducere de pret, o oferta de tipul „cumperi una, primesti una gratuit”).

Ambalajul trebuie sa joace diferite roluri pentru a actiona atat asupra cumparatorilor care fac achizitii programate, cat si asupra celor care iau mai multe optiuni in considerare. Desi aceste roluri nu sunt neaparat ireconciliabile, ele tind spre directii diferite. Factorul determinant pentru design-ul ambalajului este pozitia de la care porneste marca. Este o marca noua cu o cota mica de piata, care incearca sa atraga atentia asupra ei, sau este un jucator dominant in categoria sa?

Contextul raftului

Tinand cont de concurenta ridicata din retail, o marca trebuie sa iasa in evidenta si sa capteze atentia cumparatorilor. Un ambalaj cu un design frumos poate fi dificil de reperat pe raft printre competitori. Trebuie sa tinem cont si de efectul obtinut la raft prin alaturarea unitatilor individuale – de exemplu, in Marea Britanie, marca de ceai PG Tips are pe ambalaj un model cu o frunza, iar atunci cand ambalajele sunt asezate unul langa altul, frunzulitele formeaza un model.

Globalizarea

Nu toate ambalajele functioneaza bine in toate tarile. De exemplu, culoarea, grafica si imaginile folosite pe ambalaj care se potrivesc foarte bine intr-o tara, pot sa nu functioneze in alta. Si, in functie de tara, importanta rolurilor ambalajului poate varia. De exemplu, in India, deoarece populatia cu venituri mici este ziliera, este nevoie ca produsele sa fie impachetate in cantitati mici, astfel incat oamenii sa si le poata permite – aproximativ 40% din vanzarile de sampon sunt reprezentate de ambalajele de unica folosinta.

In tarile mai dezvoltate, preocuparile ecologice au un rol mai important in deciziile de achizitie. Oamenii iau in considerare din ce in ce mai mult aspecte cum ar fi volumul de ambalaj folosit, materialul ambalajului si posibilitatea reciclarii sau reutilizarii lui.

In concluzie, ambalajul ar trebui tratat cu tot atat de multa grija si atentie ca si alte forme ale comunicarii de marca si ar trebui testat atat inainte de finalizarea design-ului, cat si din punct de vedere al performantei in piata, pentru a verifica modul in care functioneaza.

Informatii furnizate de
Daedalus Millward Brown

Sursa: http://www.magazinulprogresiv.ro