Viitorul ambalajelor flexibile in Europa

Stefan Glimm, director executiv la FPE (Flexible Packaging Europe, o autoritate din domeniul ambalajelor flexibile) a fost intervievat de Tim Sykes in legatura cu segmentul ambalajelor flexibile din Europa.

Sa vedem ce puncteaza o autoritate din domeniul ambalajelor flexibile:

TS: Care este marimea pietei europene a ambalajelor flexibile, cum sunt vanzarile distribuite, pe regiuni si pe segmente, si unde se inregistreaza cele mai multe cresteri?

SG: Ne asteptam ca piata ambalajelor flexibile din Europa sa depaseasca 12 miliarde de euro anul acesta. Aproximativ 80% din acestia provin din piata Europei de Vest, in timp ce pietele care inregistreaza cele mai cresteri sunt Rusia si Turcia. Industria food reprezinta peste 80% din vanzari, in particular ambalajele pentru paine, biscuiti, carne, peste, pui, mancare uscata, branza si alte produse de uz zilnic. Cea mai mare oportunitate este folosirea ambalajelor flexibile in loc de ambalaje rigide: folosim mai putin material pentru aceeasi protectie.

TS: Care sunt principalele caracteristici si trend-uri pe piata food si care sunt provocarile si oportunitatile pentru ambalajele flexibile?

SG: Un adevarat test pentru industrie este cresterea tendintei de a da comenzi scurte si dese. Aceasta face ca procesul de planificare sa fie mult mai dificil. O alta problema este pretul materiilor prime care are un trend ascendent.

Exista un trend al portiilor mai mici in industria food, reprezentand o oportunitate semnificanta pentru industria ambalajelor flexibile. Un alt trend este al cererii de ambalaje sustenabile. Amabalajele flexibile sunt cele mai potrivite aici. Daca privim la ciclul produselor alimentare, ambalajele flexibile protejeaza continut valoros cu foarte putin material.

TS: FPE s-a alaturat recent initiativei SAVE FOOD. Puteti explica scopul proiectului si ce rol are FPE ca si organizatie in industria ambalajelor flexibile in incercarea de a reduce deseurile alimentare?

SG: Urbanizarea globala este in crestere si noi credem ca principala problema este eficientizarea resurselor. Indiferent ca mancarea este produsa si nu este consumata, este o risipa de materiale care au intrat in productie de la fertilizatori si apa pana la costurile de transport. Ambalajele nepotrivite sau de slaba calitate cresc riscul de a irosi mancarea. Proiectul SAVE FOOD este despre a ne asigura ca are loc eficientizarea resurselor reducand deseurile si situatiile in care mancarea devine perisabila datorita absentei ambalajelor in tarile aflate in curs de dezvoltare. Abordarea este de a privi in ansablu ciclul de viata al produsului, recunoscand faptul ca ambalajul este un element cheie in realizarea consumului sustenabil. In mod normal, ambalajul reprezinta doar aproximativ 10% din totalul resurselor/emisiilor din productia food. Asa ca are sens sa investesti in ambalaje de calitate pentru a proteja ceilalti 90% investiti.

In ultimii ani, despre ambalaje s-a discutat din unghiul deseurilor. Cand luam in considerare intreaga imagine a consumului de alimente, ambalajul devine parte din solutie, mai degraba deca o problema. Ambalajul salveaza mai multe resurse decat foloseste pentru el, si deisgur ambalajele flexibile sunt cele mai eficiente din toate materialele pentru ambalaje.

Ambalajele flexibile pot juca un rol si in scaderea riscului de a arunca mancarea. Poate face asta prin cresterea duratei de viata a produsului la raft prin folii speciale multistrat care asigura bariere si protectie speciala. Marimea ambalajelor poate si ea juca un rol important. Unii acuza ambalajele pentru o portie ca ar utiliza mai mult material pentru putina mancare. Totusi, daca ai un ambalaj stick pentru cafea cu o singura portie, faci cafeaua si o bei. Daca faci un ibric de cafea, de multe ori iti ramane jumatate, irosind mult mai multe resurse.

TS: Rolul FPE este de a comunica cu industria pentru a optimiza performantele sau de a comunica cu brandurile si consumatorii pentru a-i ajuta sa inteleaga avantajele ambalajelor flexibile?

SG: Este un pic din amandoua. In termeni de industrie, vorbim cu membrii nostri despre importanta importanta de a alege cele mai bune variante de ambalaj. In acelasi timp, utilizam platforme precum SAVE FOOD pentru a comunica cu stakeholderii, clientii, etc. Ideea este ca nu trebuie ca ambalajele sa devina neaparat din ce in ce mai subtiri, ci intreg ciclul de viata al produsului trebuie sa fie optimizat, atfel un ambalaj perfect nu ajuta la nimic. Uneori ambalajele de calitate, economisesc mai multe resurse decat ambalajele de proasta calitate care distrug alimentele. Exista numeroase tipuri de bariere, de ala cele de aluminiu pana la folii film perforate care sunt oferite customizat in functie de nevoile produsului. Personal cred ca propietatea de a extinde viata la raft a produselor vor fi mai importante in viitor decat au fost in trecut.

TS: O alta problema in ceea ce priveste inovatia in ambalaje o constituie problema migratiei altor substante prin ambalaj catre produs. Care este scopul proiectului realizat in aceasta directie de FPE  in colaborare cu Institutul Fraunhofer?

SG: Studiul  Fraunhofer compara permeabilitatea unor categorii de substante in diverse materiale flexibile din care se realizeaza ambalajele. Am creat acest studiu pentru a oferi membrilor nostri posibilitatea de a selecta ambalajul potrivit care asigura bariere de protectie. O alta problema este cautarea de noi solutii pentru a reduce greutatea ambalajelor mentinand aceleasi proprietati.

TS: Ce crestere prevedeti pentru bioplastic ca si material pentru ambalaje flexibile?

SG: Exista pareri impartite. Sunt cateva companii care investesc in aceasta directie crezand ca va fi un trend major in viitor. Totusi, alte companii considera ca bioplasticul va ramane o nisa pentru aplicatii speciale, dar nu va evolua mai mult.

TS: Considerati ca exista posibilitati de a imbunatati ratele reciclarii in Europa, si cum poate fi realizat acest lucru?

SG: Trebuie sa incep prin a a va readuce in prim-plan ideea ca obiectivul este sa eficientizam consumul de resurse. Reciclarea este doar o metoda prin care putem face asta. Daca ne gandim la materiale de ambalare grele, chiar daca 70% este reciclat, tot ramane 30% care se pierd. Daca ai un ambalaj flexibil foarte subtire, chiar si la 0 % reciclare, poti sa ai un punctaj mai bun din anumite puncte de vedere. Spre exemplu, am vazut o substitutie care a avut loc pe piata de la un ambalaj rigid la un ambalaj flexibil tip „pouch„. Pur si simplu, aceasta miscare a redus numarul de camioane care transportau produsul de la 26 la 1. Cred ca asta trebuie luat in considerare cand vorbim despre reciclare.

TS: Ambalajele flexibile sunt castigatoare in dezbaterea ecologiei?

SG: Sunt convins ca este mult de vorbit despre asta. Noi vedem U.E., prin politicile lansate, ca se indreapta catre eficientizarea resurselor ca si scop primar. Avem multe argumente sa credem ca DA.

Prin acest articol, EXONIA Holding a vrut sa va arate si din alte surse decat cele proprii ca ambalajele flexibile sunt o solutie optima pentru dumneavoastra.

 Sursa aici.

Reclame

Sa traiesti ecologic este mai ieftin decat crezi, ne demonstreaza Unilever

Unilever lanseaza un experiment live in Marea Britanie pentru a demonstra ca un stil de viata sustenabil este mai economic decat am putea crede.

De pe 1 noiembrie  Unilever Marea Britanie a lansat o initiativa noua neobisnuita: un experiment social live ce implica 12 familii din toata tara care vor sa demonstreze ca un stil de viata ecologic nu costa mai mult, asa cum cred 68% din consumatorii adulti.

Proiectul numit Sustain Ability Challenge va dura 6 luni si este realizat in parteneriat cu consultantii in cercetare si inovatie de la The Futures Company, companie ce va evalua si arbitra in mod obiectiv experimentul.

Concret, 12 familii vor testa instrumente si sfaturi primite de la Unilever pentru a trai sustenabil ecologic si a economisi. Rezultatele studiului vor fi publicate in 2013. Unilever se centreaza mai ales pe mancare pentru ca acolo exista cele mai mari pierderi. Scopul este sa reduca cu minim 15% factura lunara pentru mancare si gunoiul menajer cu 15%. Gunoiul menajer provenit de la alimente este o problema majora oriunde in lume. Cu sfaturi practice si ajutor pot fi economisiti bani si se poate reduce cantitatea de deseuri.

Unilever deja are o strategie foarte bine definita privind reducerea amprentei poluante care presupune actiuni pe mai multe planuri inclusiv la nivelul ambalajelor in care vin produsele brandului.

 Sursa aici.

Super inovatie: Sticle realizate din plastic recuperat din ocean

Brandul Method a lansat ultima inovatie in materie de ambalaj sustenabil: sticle realizate dintr-un amestec de plastic recuperat din ocean. Aceasta editie limitata de ambalaj este pentru un produs nou marca Method, un detergent 2-in-1: si de vase si de maini.

Cercetatorii estimeaza ca anual cateva milioane de plastic isi gasesc drum in ocean, poluand mediul si afectand o multitudine de specii. Prin utilizarea acestui tip de plastic recuperat din ocean, Method demonstreaza ca probleme de reciclare pot avea solutii neobisnuite si ca exista si alte solutii de a obtine plastic, in loc de a obtine plasticul din materie prima virgina. Interesant este deci ca aceasta companie a ales sa foloseasca un plastic deja existent pe planeta, contribuind si la curatarea oceanului.

Pentru a colecta plasticul din oceane, angajatii Method au lucrat cu voluntari. Deseurile au fos colectate manual de pe plaje din Hawaii, unde se gasea din abundenta tipul de plastic necesar ambalajului (plastic opac si rigid). Mai mult, pentru a fi responsabila social pana la capat, compania doneaza o parte din profit organizatiilor care i-a ajutat.

Plasticul recuperat din ocean a fost curatat, tocat, amestecat si apoi a transformat intr-un plastic de inalta calitate, echivalentul plasticului virgin HDPE.

Sursa aici.

Ambalajele inovative Heinz – sticla de ketchup din trestie de zahar

Heinz este un brand ce valoreaza 10.5 miliarde $ si care inoveaza si se adapteaza constant in functie de nevoile si dorintele consumatorilor. La intrebarea „Ce inseamna inovatia pentru Heinz si cum se integreaza aici ambalajul?” raspunsul lui Jim Matthews, Group VP – Research & Development/Innovation Department a fost: „Simplu, definim inovatia ca transformare de noi idei in profit. Inovatia poate fi o solutie high-tech, dar poate fi la fel de bine si o solutie simpla venita de la consumatori”.

Ambalajul, pentru Heinz, trebuie sa fie sustenabil si prietenos cu mediul. Pentru a reduce consumul de materiale si pentru a dezvolta ambalaje prietenoase cu mediul, Heinz a redus consumul de materie prima. Mai mult, in 2011, au incheiat un parteneriat ce le permite sa produca sticle de ketchup folosind tehnologia Coca-Cola Company’s PlantBottle™. Pana la 30% din materialul folosit la realizarea ambalajelor provine dintr-o sursa regenerabila, mai exact din trestie de zahar. Nu exista nici o diferenta, vizual vorbind, intre acest ambalaj si unul din clasic. Aceasta este cea mai mare schimbare de la introducerea pe piata a sticlelor de ketchup Heinz din plastic in 1983.

Ce inseamna sa asculti consumatorii

Ascultandu-i si urmarindu-i pe consumatori, Heinz a introdus pe piata un format nou de ambalaj pentru ketchup: Heinz Dip & Squeeze®. Acest ambalaj consta intr-un capac detasabil atasat la o cutiuta „thermoform” ce seamna cu o sticla de ketchup Heinz. Dip & Squeeze permite consumatorilor fie sa stoarca ketchup-ul din cutie, fie sa inmoaie direct alimentele in sos. Pachetul contine 27 de grame de ketchup. Ambalajul a fost un adevarat hit.

O alta inovatie a fost ambalajul pentru semi-preparate. Traditional , semi-preparatele Heinz erau ambalate in CPET („crystallized PET”), dar compania a trecut de la acestea la ambalaje flexibile de tip „bag meals” care consuma cu aproximativ 80% mai putine materiale si ofera multiple beneficii consumatorilor si mediului: sunt comode, usor de transportat, usor de depozitat in frigider si stau mai bine chiar si pe raft.

Mai multe informatii aici.


Deseurile din ambalaje – responsabilitatea clientului

Recycle mini

Cum sunt clasificate ambalajele in legislatia de mediu si care sunt conditiile pentru introducerea pe piata a acestora? Ce obligatii au companiile care genereaza deseuri din ambalaje? Ce obiective de valorificare trebuie atinse? Orice retailer si producator ar trebui sa cunoasca raspunsurile la aceste intrebari, pentru ca gestionarea deseurilor din ambalaje este responsabilitatea tututor actorilor din piata care lucreaza cu volume mari de marfa.

Necesitatea ambalarii produselor si evolutia ambalajelor au fost determinate de faptul ca productia si consumul intervin in locuri si la momente diferite. Diviziunea muncii a creat necesitatea ca marfurile produse sa fie transportate si distribuite, ambalarea devenind, astfel, veriga de legatura intre productie si consum. Dintr-o alta perspectiva, insa, evolutia ambalajelor, alaturi de dezvoltarea consumului la nivel mondial, au condus la identificarea unei noi surse de poluare (deseurile din ambalaje), facand necesara interventia guvernelor pentru reducerea impactului acesteia asupra mediului inconjurator.

La nivelul Uniunii Europene, reglementarea cadru in acest domeniu este Directiva 94/62/EC a Parlamentului European si a Consiliului privind ambalajele si deseurile de ambalaje (Directiva 94/62/EC), ale carei prevederi sunt bazate pe convingerea ca atingerea obiectivelor stabilite prin aceasta necesita un efort din partea tuturor partilor implicate in domeniul comercializarii ambalajelor si al depozitarii deseurilor aferente: agentii de salubritate, autoritatile locale, producatori si importatori, precum si producatorii de materii prime. Directiva 94/62/EC a fost transpusa in legislatia romaneasca prin Hotararea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje (HG nr. 621/2005).

Tipuri de ambalaje si conditii de introducere pe piata

Ambalajul este definit de lege ca fiind „orice obiect, indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia, destinat retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si prezentarii produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producator pana la utilizator sau consumator”. Astfel, orice obiect nereturnabil destinat acelorasi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.
In functie de scopul la care servesc, ambalajele sunt clasificate, in principal, in trei categorii:

  • ambalaj primar sau ambalaj de vanzare, conceput si realizat pentru a indeplini functia de unitate de vanzare, pentru utilizatorul final sau consumator, in punctul de achizitie;
  • ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj;
  • conceput pentru a constitui la punctul de achizitie o grupare a unui numar de unitati de vanzare, indiferent daca acesta este vandut ca atare catre utilizator sau consumatorul final ori daca el serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor in punctul de vanzare; el poate fi separat de produs fara a afecta caracteristicile acestuia;
  • ambalaj tertiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a usura manipularea si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje
  • grupate, in scopul prevenirii deteriorarii in timpul manipularii ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene. Introducerea pe piata nationala a unui produs (inclusiv a unui ambalaj) reprezinta, in sensul legii, actiunea de a face disponibil pe piata, pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs, in vederea distribuirii si/sau utilizarii. Ambalajele produselor importate sau achizitionate din tari ale Uniunii Europene de catre operatorii economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizarii sau consumului propriu, se considera a fi introduse pe piata nationala la momentul importului.

Din punctul de vedere al admisibilitatii pe piata, este permisa exclusiv introducerea ambalajelor care indeplinesc unele cerinte esentiale privind modul de fabricare si compozitia ambalajului, caracterul reutilizabil si caracterul valorificabil al unui ambalaj. Pe langa respectarea acestor cerinte esentiale, legea impune in mod expres introducerea pe piata numai a ambalajelor la care suma nivelurilor concentratiilor de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente in ambalaj sau in componentele acestuia nu depaseste 100 de parti/milion raportat la greutate.

Ce obligatii au companiile care genereaza deseuri din ambalaje

In urma unor modificari de data recenta, s-a impus regula acceptata si la nivel european potrivit careia operatorii economici, persoane juridice romane, sunt responsabili pentru intreaga cantitate de deseuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piata nationala. Astfel, operatorii economici care introduc pe piata produse ambalate sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele primare, secundare si tertiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu exceptia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vanzare, a produselor pe care acestia le introduc pe piata nationala.

De asemenea, operatorii economici care supraambaleaza produse ambalate individual in vederea revanzarii sau redistribuirii sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele secundare si tertiare pe care le introduc pe piata, iar operatorii economici care introduc pe piata ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deseurile generate de respectivele ambalaje.
Aceste responsabilitati se pot realiza fie individual, de catre fiecare operator economic pentru deseurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piata nationala, fie prin intermediul unui operator economic autorizat sa preia responsabilitatile operatorilor economici cu privire la valorificarea deseurilor din ambalaje (operator autorizat). Legea impune ca operatorii economici care, intr-un an, nu isi indeplinesc in mod individual cel putin obiectivele minime stabilite de lege) sunt obligati sa isi indeplineasca responsabilitatile prin intermediul unui operator autorizat.

Legea reglementeaza, in mod special, situatia operatorilor economici care comercializeaza catre consumatori sau utilizatori finali produse in structuri de vanzare cu suprafete mai mari de 400 de metri patrati, impunand acestora obligatia de a asigura pentru consumatori sau utilizatori finali posibilitatea de a se debarasa de ambalajele produselor cumparate fara a le solicita plata vreunei sume de bani. Notam, de asemenea, introducerea interdictiei exprese a conditionarii, sub orice forma, a drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumparat de pastrarea ambalajului.

In ceea ce priveste operatorii economici detinatori de deseuri din ambalaje rezultate din activitatea lor comerciala, industriala sau de productie, acestia au obligatia valorificarii sau incredintarii deseurilor din ambalaje catre un operator autorizat de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului pentru valorificarea deseurilor de ambalaje sau incinerarea acestora. Obligatia nu se aplica in cazul returnarii ambalajelor catre furnizor.

O obligatie importanta este aceea ca operatorii economici importatori si producatori de ambalaje si produse ambalate sa transmita anual  informatii privind cantitatile de ambalaje gestionate. Datele de raportare sunt transmise, pe suport de hartie si in format electronic, autoritatii teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social al agentului economic, insotite de lista punctelor de lucru, cu indicarea datelor de identificare a acestora, pana cel tarziu la data de 25 februarie a fiecarui an.

Operatorii economici care au transferat responsabilitatea catre un operator autorizat au obligatia de a comunica agentiei teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social datele de identificare ale operatorului autorizat cu care a incheiat contractul de transfer de responsabilitate, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an.

Sursa: MagazinulProgresiv